Dispozițiile privind detașarea lucrătorilor se aplică întreprinderilor stabilite în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, în statele care au semnat Acordul privind Spațiul Economic European (Islanda, Liechtenstein și Norvegia) și în Elveția.
Prin lucrător detașat se înțelege orice salariat care este legat de un raport de muncă cu o întreprindere stabilită pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al SEE sau al Elveției și care este detașat pe teritoriul unui alt stat membru pentru a-și desfășura activitatea pentru o perioadă limitată de timp.
Tipuri de detașare
Detașarea lucrătorilor este realizată de o întreprindere:
a) care a încheiat un contract de prestări servicii cu beneficiarul serviciilor în Grecia, în cazul în care există un raport de muncă între întreprinderea din statul membru de origine și persoana detașată;
b) care dorește să detașeze un lucrător într-o întreprindere din același grup pe teritoriul Greciei, cu condiția să existe un raport de muncă între întreprindere și persoana detașată. „Grup de întreprinderi” se consideră orice grup care include întreprinderea care controlează și cele controlate. În mod specific, grupul de societăți se caracterizează prin conducere comună, politică economică comună, finanțare comună, într-un cuvânt interese economice comune. Deși este alcătuit din mai multe persoane juridice distincte, acesta constituie o unitate economică. (art. 51 din L. 4052/2012)
c) Un agent de muncă temporară sau o întreprindere care pune la dispoziție salariați unei întreprinderi utilizatoare stabilite sau care funcționează în Grecia, cu condiția să existe un raport de muncă între EPA sau întreprinderea care pune la dispoziție lucrători unei întreprinderi utilizatoare și lucrător. Acest angajat se consideră că a fost detașat de la agentul de muncă temporară sau întreprinderea care pune la dispoziție lucrători, cu care lucrătorul este legat printr-o relație de muncă dependentă, și anume angajatorul direct. Pentru salariații puși la dispoziție unei întreprinderi utilizatoare este valabil principiul egalității de tratament. Aceasta înseamnă că, în conformitate cu principiul egalității de tratament, condițiile lor de muncă pe durata detașării la întreprinderea utilizatoare sunt cel puțin cele care s-ar aplica dacă lucrătorii ar fi fost angajați direct de întreprinderea utilizatoare, pentru a ocupa același post.